De mai multe ori am auzit mitul lui Bigfoot. Cu toate acestea, ceea ce a început ca o legendă a câștigat un anumit interes în comunitatea științifică, în special cu cercetările recente ale Universității din Oxford și Muzeului de Zoologie din Lausanne, care și-au propus să urmărească amprentele genetice ale Yetiului. Testele genetice pe care le efectuează urmăresc să determine existența posibilă a unui umanoid neclasificat în genetica umană modernă, o descoperire care ar putea revoluționa înțelegerea noastră a evoluției umane.
Cine este Bigfoot?
Bigfoot, cunoscut și sub numele de Bigfoot sau Sasquatch, Este descrisă ca o creatură cu aspectul unei primate uriașe, acoperită în păr și cu o înălțime impunătoare care variază între 1.83 și 2.13 metri. Legendele prezenței sale s-au răspândit în nord-vestul Americii de Nord, în special în munții și pădurile din Statele Unite și Canada.
Timp de zeci de ani, s-au raportat observări ale acestei creaturi în diferite părți ale lumii. Cu toate acestea, majoritatea acestor relatări au fost respinse ca farse sau fenomene naturale interpretate greșit. Deși dovezile fizice ale existenței lui Bigfoot au fost evazive, acest lucru nu i-a oprit pe oameni de știință precum Bryan Sykes, de la Wolfson College, Oxford, care a decis să efectueze cercetări sistematice pentru a analiza rămășițele presupuse atribuite acestei creaturi mitice.
Cercetare științifică: ce caută să demonstreze?
Eforturile științifice recente nu sunt concentrate doar pe determinarea existenței lui Bigfoot, ci și pe investigarea altor humanoizi legendari, cum ar fi yeti (Omul de Zăpadă din Himalaya), Migoi, Almasty din Munții Caucaz și Orang Pendek din Sumatra.
Proiectul lui Sykes își bazează cercetările pe o compilație de dovezi acumulate de-a lungul a cincizeci de ani de zoologul Bernard Heuvelmans, cunoscut pentru explorările și căutarea de specii nedescoperite. Această colecție include resturi de păr, urme de pași și alte fragmente organice care, prin teste genetice avansate, sunt analizate pentru a găsi orice dovadă ADN care nu se potrivește cu speciile deja cunoscute.
Testarea ADN, care în trecut permitea doar analize limitate, s-a îmbunătățit semnificativ datorită progresului științei criminalistice. Acest lucru a permis ca mostrele vechi de păr sau alte resturi să fie prelucrate cu o precizie mult mai mare, oferind rezultate mai concludente. Dacă testele arată un ADN unic, acest lucru ar putea sugera existența unei specii de hominid neînregistrate în vremurile noastre moderne.
Ce s-a găsit până acum?
Până în prezent, rezultatele au fost mixte. Potrivit profesorului Sykes, dintre probele analizate, unele s-au dovedit a fi de la animale obișnuite, cum ar fi urși, cai și ratoni. Cu toate acestea, Există cazuri interesante, cum ar fi descoperirea unor fire de păr care au arătat o corespondență cu ADN-ul unei fosile de urs polar (Ursus maritimus) de acum mai bine de 40.000 de ani, ridicând întrebări suplimentare cu privire la posibilele legături dintre aceste observări și specii dispărute sau hibrizi de animale.
Un exemplu izbitor al acestei cercetări a fost detectarea ADN-ului legat de un strămoș comun al urșilor polari și al urșilor bruni în probe colectate în Himalaya. Această conexiune genetică a condus la ipoteza că unele dintre legendele Yeti s-ar putea baza pe observări ale unei specii necunoscute de urs care ar fi putut locui în regiuni îndepărtate.
Misterele Yeti: hibridizare sau supraviețuire?
Cazul Yeti a fost subiect de fascinație de mai bine de 70 de ani. În 1951, o expediție pe Muntele Everest condusă de alpinismul britanic Eric Shipton s-a întors cu imagini cu urme uriașe de pași în zăpadă. Aceste fotografii au stârnit un val de interes care continuă până în zilele noastre.
Unii oameni de știință au teoretizat că Yeti ar putea fi o specie hibridă, descendentă din gigantopithecus, o primată uriașă care a trăit în Asia până acum aproximativ 100.000 de ani. Această legătură, deși speculativă, este una dintre numeroasele teorii care îi inspiră pe cercetători să continue să caute răspunsuri în munții înzăpeziți din Himalaya.
Bigfoot și Homo sapiens? Noi ipoteze
Pe lângă posibilitatea ca Bigfoot să fie o specie nedescoperită, există ipoteze care sugerează că ar putea fi o ramură izolată a neandertalienilor sau o altă specie umană dispărută care a supraviețuit în refugii îndepărtate. Acest lucru este deosebit de relevant, având în vedere că studiile recente au arătat că ADN-ul de Neanderthal face parte din genomul oamenilor moderni, într-un procent mic.
Acest amestec genetic cu specii umane antice i-a determinat pe unii să sugereze că Bigfoot ar putea fi un hominid supraviețuitor, ceea ce ar explica numeroasele observări în zone muntoase îndepărtate, unde condițiile extreme ar fi permis acestei specii să trăiască relativ izolat de restul umanității.
Testarea ADN: Rezultate până acum și pașii următori
În ultimii ani, au fost testate numeroase mostre de păr și alte resturi atribuite atât Yeti, cât și Bigfoot. Unele dintre rezultatele obținute au fost surprinzătoare. De exemplu:
- Părul adunat în Himalaya care s-a dovedit a aparține urșilor bruni și cailor.
- O mostră de păr de la posibilul Bigfoot din America de Nord, care s-a dovedit a fi de la un urs negru.
- Cu toate acestea, două mostre de păr analizate în Bhutan și Ladakh au arătat potriviri genetice cu ADN-ul din fosilele de urși polari de acum 40.000 de ani, ridicând noi ipoteze despre un posibil hibrid între urșii polari și urșii bruni.
Aceste dovezi au fost publicate în reviste științifice renumite, cum ar fi Proceedings of the Royal Society B, oferind mediului academic o bază riguroasă pentru cercetări ulterioare asupra acestor legende fascinante. Deși nu au fost găsite dovezi definitive ale existenței lui Bigfoot sau Yeti până acum, Progresele genetice continuă să deschidă noi oportunități pentru analiză Mai adânc.
Rolul martorilor și al observărilor
Interesul pentru creaturi precum Yeti și Bigfoot se bazează nu numai pe dovezi fizice, ci și pe numeroase rapoarte despre observări. Din America de Nord până în Asia, Sunt sute de oameni care susțin că au văzut creaturi de o statură mare, acoperită în păr, și cu caracteristici asemănătoare celor descrise în legende.
Aceste povești au fost colectate de oamenii de știință care aplică noi tehnici pentru a le trata cu o abordare mai sistematică. Persoanele care au raportat observări sunt rugate să furnizeze orice fragmente sau urme fizice legate de aceste creaturi. În ciuda scepticismului general, martorii insistă că ceea ce au văzut nu poate fi explicat ca simple erori de percepție.
În fiecare an, există noi observări Bigfoot, în special în zonele împădurite din nord-vestul Statelor Unite. Deși multe dintre aceste rapoarte sunt infirmate ca farse sau confuzii cu alte animale, persistența acestor povești continuă să alimenteze dorința de a găsi dovezi concludente.
Deși existența lui Bigfoot sau Yeti nu este încă confirmată, Cercetarea științifică oferă o platformă solidă pentru a examina în continuare dovezile. Îmbunătățirile în tehnologia genetică ne aduc mai aproape de rezolvarea unuia dintre cele mai interesante mistere din criptozoologie.