Cultura mayașă a lăsat o amprentă profundă asupra istoriei Mesoamericii, iar obiceiurile lor sunt o sursă continuă de studiu, uimire și admirație. În ciuda distrugerii și pierderii unor tradiții din cauza colonizării europene, datorită arheologiei și studiilor istorice, au fost recuperate vaste cunoștințe despre viața de zi cu zi, ritualurile și credințele mayașilor. Acest articol explorează în profunzime obiceiurile lor de la naștere până la moarte, inclusiv practicile lor estetice și religioase, care reflectau caracterul lor mistic și spiritual.
Horoscopul și nașterea în obiceiurile mayașe
De când s-a născut un copil, mayașii l-au înconjurat cu ritualuri speciale. Ei credeau ferm că poziția planetelor și a stelelor le influențează foarte mult destinul. Aceste vedete au fost consultate de preoți de specialitate, care au povestit care a fost ziua de bun augur pentru a numi nou-născutul, pe baza unui horoscop special. Această consultare cu stelele reflectă legătura profundă pe care mayașii o aveau cu cosmosul, din care au extras răspunsuri nu numai despre nașteri, ci și despre evenimente cruciale din viața lor de zi cu zi.
Nașterea în obiceiurile mayașe
Un obicei de naștere deosebit de șocant după standardele de astăzi a fost modul în care femeile mayașe au născut. În timpul travaliului, s-au legat de o frânghie atârnată de o grindă și au rămas ghemuiți cu picioarele îndoite. Soțul a jucat un rol activ în acest moment: a îmbrățișat-o din spate, suflându-i în cap. Această procedură avea o semnificație simbolică, deoarece se credea că, cu aerul și puterea omului, copilul se putea naște mai ușor. În plus, zeița Ixchel, venerată ca zeița fertilității, a fost invocată în acest ritual, demonstrând modul în care religia și spiritualitatea erau împletite în toate aspectele vieții de zi cu zi.
Deformarea craniană
La deformare craniană Este una dintre cele mai cunoscute practici mayașe și, în același timp, greu de înțeles din perspectiva modernă. La câteva zile după naștere, copiii au fost supuși unei proceduri în care li s-au pus scânduri pe cap, una pe frunte și alta pe spate. Acest lucru a fost făcut pentru a modifica forma craniului, prelungindu-l în încercarea de a emula forma pe care o considerau ideală și frumoasă din punct de vedere estetic. Pentru mayași, această deformare nu era doar un simbol al frumuseții, ci și un act religios menit să atragă atenția zeilor asupra urmașilor familiei.
Strabism sau strabism
În prezent, strabismul (strabismul) este considerat un defect ocular care se corectează cât mai curând posibil. Cu toate acestea, pentru mayași, a avea ochii nealiniați era considerat un semn de distincție și frumusețe. Mamele Maya obișnuiau să atârne mici bile de rășină în părul copiilor care le cădeau peste ochi. Mișcarea constantă a mingii i-a determinat pe copii să dezvolte strabism, care, departe de a fi corectat, a fost căutat ca un semn estetic deosebit de apreciat în rândul elitelor mayașe.
Coafura in stil maya
Coafura a jucat, de asemenea, un rol esențial în societatea mayașă. Femeile își purtau părul în două împletituri, câte una pe fiecare parte a capului, în timp ce bărbații tindeau să fie mai îndrăzneți cu stilurile lor. Unii bărbați și-au bărbierit doar vârful capului, în timp ce alții au mers atât de departe încât și-au ars părul, lăsând breton pe care apoi l-au legat cu o fundă pentru a-și completa look-ul. Acest tip de coafură era mai mult decât o modă; A fost o manifestare a statutului social și, în multe cazuri, un simbol al credințelor lor spirituale.
Piercingul nasului
Piercing-ul în cultura mayașă avea o semnificație religioasă și socială profundă. În timp ce în alte civilizații piercing-urile erau doar decorative, la mayași acest act a căpătat o conotație mai spirituală. Conducătorii și cei dragi erau cei care obișnuiau să-și străpungă nasul și puneau în el pietre prețioase precum chihlimbarul. Acest act nu numai că le-a dat un aspect distinctiv, ci a fost și o modalitate de a-și arăta statutul ridicat și legătura cu zeii.
Dinti mutilati
Îngrijirea dentară, în vremurile actuale, este axată pe păstrarea integrității dinților. Cu toate acestea, mayașii aveau o concepție complet diferită. Una dintre cele mai surprinzătoare practici, și dureroasă din perspectiva noastră, a fost pilirea dinților într-un ferăstrău. În plus, mici discuri de jad sau obsidian au fost încorporate în dinți ca parte a unui ritual de înfrumusețare. Pentru ei, această mutilare dentară a fost o practică extrem de estetică care îi lega și de zei prin folosirea pietrelor prețioase.
Căsătoria în societatea mayașă
Căsătoria dintre mayași a fost o instituție de mare importanță socială și economică. Familiile obișnuiau să aranjeze căsătoriile prin intermediul unui agent de potrivire, cunoscut sub numele de atanzahab. Uniunile nu s-au bazat atât pe dragoste, cât pe alianțe strategice între familii, ceea ce se apropie mai mult de ceea ce cunoaștem astăzi drept căsătorii aranjate. Mirele a trebuit să lucreze pentru tatăl miresei o perioadă înainte de a se putea stabili cu soția sa, un contract social care a întărit legăturile dintre familii.
Ceremonia Hetzmek
Când băieții și fetele mayași aveau între trei și patru luni, au fost supuși ceremoniei Hetzmek. În acest rit, bebelușii erau așezați pe șoldul nașului (dacă era băiat) sau nașei (dacă era fată). Acest rit era menit să asigure că acești copii cresc cu sănătate bună și sub protecția zeilor. Ceremonia Hetzmek a fost una dintre primele inițieri ale copiilor în structura socială și religioasă a culturii Maya.
Jertfe de sânge și sacrificii umane
Considerată una dintre cele mai avansate civilizații ale timpului lor, mayașii aveau și credințe profunde despre relația dintre zei și oameni. Conform viziunii lor asupra lumii, zeii vărsaseră sânge pentru a crea omenirea, așa că mayașii au crezut că ar trebui să returneze acel sânge zeităților lor. Așa s-au născut jertfele umane și jertfele de sânge. Deși oamenii nu erau întotdeauna sacrificați, era obișnuit la prizonierii de război, în timp ce conducătorii și familiile lor făceau sacrificii minore prin tăierea unor părți ale corpului pentru a extrage sânge.
Religia și conceptul de moarte în cultura mayașă
Religia mayașă era profund legată de elementele naturii. Itzamnaaj, zeul creator, a fost unul dintre principalii, dar au existat și alte zeități legate de porumb, ploaie și cer. Mayașii credeau că doar cei care au murit în sacrificii, cei care au murit la naștere și conducătorii se înălțau la cer. Ei credeau că regii sunt intermediari între zei și oameni, asigurându-le un destin special în viața de apoi.
Înmormântarea a avut un sens transcendental în tradiția mayașă. Cadavrele erau îngropate cu alimente precum pâine și porumb, iar tributurile au fost așezate pentru ca defuncții să le poată lua cu ele în viața de apoi. În morminte se făceau ritualuri cu scopul de a obține favoarea zeilor prin intervenția defunctului, ceea ce arată cât de importantă era prezența strămoșilor lor în viața de zi cu zi și continuitatea lor în ciclul etern al naturii.
Civilizația mayașă este adesea amintită pentru realizările sale în arhitectură, matematică și astronomie, dar practicile sale culturale, deși adesea greșit înțelese, dezvăluie multe despre felul ei de a vedea lumea. În toate acțiunile lor, de la naștere până la moarte, mayașii au căutat armonia cu cosmosul, cu zeii și cu strămoșii.